De Ce Catolicii Au Paștele Mai Devreme Decât Creștinii Ortodocși?

 

landscape-1491862438-john-lewis-straw-rabbit-12-straw-chick-4-large-white-tree-20-hanging-eggs-2078

 

Anul acesta, Paștele catolic  va fi sărbătorit în data de 1 aprilie, potrivit calendarului romano-catolic. Iar, Paștele ortodox va fi sărbătorit în data de 8 aprilie.

Există multe întrebări de unde vin aceste diferențe, mai ales că sunt ani în care această sărbătoare are loc în aceeași zi – cum s-a întâmplat anul trecut.

După ce căutăm câteva informații, aflăm că unii sărbătoresc Paștele potrivit calendarului Iulian, alții celui Gregorian.  Aici intervine o întreagă poveste istorică.

 

Există o singură regulă potrivit căreia se stabilește anual data Paștelui

 

Deși pare ciudat și poate ambiguu, există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui. Aceasta a fost stabilită chiar la primul sinod ecumenic, din anul 325, de la Niceea.  Aceasta suna în felul următor: Sărbătoarea Învierii Domnului – popular ,,Paște” – va fi în prima zi de Duminică, după lună plină, după echinocțiul de primăvară. Deci, cu alte cuvinte există trei coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic- luna plină – și echinocțiul de primăvară -21 Martie. Așadar, niciodată Pastele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după acest eveniment se organizează sărbătoare pascală.

 

Există și o singură excepție de la această regulă majoră, și anume: Dacă această numinică se suprapune Paștelor Evreiesc (14 Nisan – a șaptea lună a anului ecleziastic și prima lună a anului civil în Calendarul Ebraioc), sărbătoarea va fi mutată în Duminica următoare.

 

 

Potrivit acestor reguli, destul de clare și stricte, nu ar trebui să existe niciun fel de echivoc în a stabili această dată și totuși există, pentru că paradpxal cea mai stabilă coordonată din această regulă este cea mai flexibilă – data de 21 Martie. De ce? Pentru că în practica bisericească există nu un singur calendar, ci două: cel iulian și cel gregorian.

 

Calendarul Iulian și Calendarul Gregorian

 

Calendarul iulian a fost introdus de către Iulius Cezar în 46 î.Hr. Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil calculat prn aproximarea anului tropic.

Calendarul iulina are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365, 25 de zile. Acesta înlocuia un calendar roman mult mai neclar. Anul obișnuit în vechiul calendar roman era format din 12 luni cu 355 de zile. Periodic se mai adaugă o lună suplimentară, Intercalaris, între februarie și martie. Intercalaris era formată prin introducerea a 22 de zile naintea ultimelor 5 zile ale lui februarie, creând astfel o lună de 27 de zile. Intercalaris începea după o lună februaire trunchiată la 23 sau 24 de zile, efectul fiind un an de 377 sau 379 de zile. Undeva la 24 de ani apărea această lună suplimentară, dar în practică lungimea anului era hătărâtă de către Pontifex Maximus.

 

 

Totuși calendarul introdus de Iulius Cezar avea o problemă, mai bine zis o imperfecțiune, de care se pare că acesta era conștient: era mai scut cu 11 minute decât anul astronomic. Cu alte cuvinte, această diferență, văzută ca minoră în acel moment, ducea la ascultarea unei zile diferență în 128 de ani.

 

Creștinismul și Biserica s-au născut când încă nu existau diferențe între calendarul astronomic și cel folosit la acel moment, cel iulina. Regula de care vorbeam mai sus a fost stabilită când diferența abia dacă era sesizabilă, deși învățații vremii atrăgeau atenția că există niște discrepanțe ntre anul astronomic și cel calendaristic.

 

Dincolo de acest fapt, între Bisericile din Orient și Biserica Romei, chiar înainte de Marea Schismă, din 1054, existau niște diferențe de calculare a Paștelui. Unii considerau echinocțiul pe 21 martie, alții pe 25. Cert este că și după reglementarea echinocțiului pe o dată fixă, la 21 Martie, s-a observat că metodele de calcul folosite pentru aproximarea mișcărilor soarelui și a lunii nu sunt tocmai exacte.  În timp, utilizând aceste metode matematice, bisericile au început să folosească un soare și o ,,lună” care nu mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul Gregorian.

 

Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, ,,Reforma calendarului”. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de ,,Calendarul Gregorian”.

 

Prima măsură care trebuia luată era punerea în concordanță a ciclului astronomic cu ceea ce arată calendarul. Pentru a corecta eroarea acumulată în cele 13 secole care trecuseră de la Consiliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. După ziua de 4 octombrie 1582 a urmat ziua de 15 Octombrie. Totuși, această măsură s-a aplicat doar pentru bisericile din Occident: cea Catolică și cele Protestante.

 

Cel de – al doilea lucru și cel mai important din cadrul noului calendar a fost, pentru o aproximare mai bună – 365, 2422 zile, a regulei următoare: Un an bisect dacă este divizibil cu 4, exceptând cazurile când este divizibil cu 100 fară a fi divizibil cu 400. Urmând această regulă durata medie a anului calendaristic este de 365,2425 zile care este o aproximație destul de bună.

 

Modificarea Calendarului și Regula De Paste

 

Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul XX și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Totuși, la Conferința Interortoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit pentru a aduce Bisericii ortodoxe mai aproape de calendarul solar – laic folosit în întreaga lume. Acesta calendar iulian revizuit seamănă destul de mult cu cel gregorian, însă el a fost aprobat doar de o parte dintre Bisericile Ortodoxe:  Biserica Ortodoxă a  Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963). Discuțiile din 1923 au insistat în primul rând pe libertatea de adoptare a acestei reviziuri a calendarului de către fiecare biserica ortodoxă în parte când va crede de cuviință. Din acest motiv în prezent sunt câteva biserici care nu au îndepărtat calendarul Iulian: Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biseria Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoză Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucrainiană și calendariștii vechi greci.

 

Un al doilea punct important în discuțiile de la Constantinopol din 1923 a fost modalitatea de serbare a Paștelui. Faptul că unele biserici au decis să îndrepte calendarul rapid ar fi dus la două date de serbare a Paștelui în cadrul aceleiași confesiuni. Din acest motiv s-a decis ca Paștele să fie sărbătorit după calendarul iulian vechi până în momentul în care ultima biserică ortodoxă va trece la noul calendar.

 

Vedem astfel cum modificări și reguli făcute în urmă cu sute de ani ne afectează și azi. De exemplu,  ortodocșii romani serbează Craciunul odată cu romano-catolicii, pe calendarul gregorian (sau de stil nou), și Pastele după calendarul iulian nerevizuit, pe stil vechi, împreună cu toate celelelalte Biserici Ortodoxe.

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s